Despre Sfântu Gheorghe

Departe de tumultul lumii, la sfârșitul călătoriei, pe apele line ale fluviului, drumețului i se arată o așezare păzită de ape, acolo unde Dunărea îmbrățisează Marea Neagră.

Sfântu Gheorghe este o veche așezare de pescari, întinsă la stânga celui mai vechi braț al Dunării, în apropierea vărsării Dunării în Marea Neagră.

Ajuns pe acest plai îndepărtat călătorul găsește singura localitate din Delta Dunării unde se pot vedea cu ochiul liber atât Dunărea, cât și Marea Neagră, ce a lasat în urma ei o plajă alcătuită din cel mai fin nisip cochilifer. Nu în ultimul rând, drumețul va descoperi aici o așezare cu ulițe de nisip pe care se înșiră case pitice, umbrite de bolți de viță și colorate de grădini cu flori și stufăriș.

Locuitorii comunei sunt de origine ucraineană, ortodocși de rit vechi și poartă denumirea de „haholi”. Denumirea provine de la „hohol”, smoc de păr din creștetul capului ras, după modelul tătarilor Hoardei de Aur.

• Sfântu Gheorghe > comună-port.
• Acces exclusiv fluvial, din portul Tulcea, portul Mahmudia sau portul Murighiol.
• Populație > aprox. 358 gospodării și 971 locuitori.
• Temperatura medie anuală > 11°C.
• Atestat documentar din secolul XIV – apare pe harta genovezului Visconti cu numele ”San Giogio”, în 1318.
• Brațul Sfântu Gheorghe este cel mai vechi braț al Dunării, cu un curs de 112 km.
• Ocupațiile principale sunt pescuitul și recoltarea stufului – locuitorii folosesc stuful la construirea caselor și a gardurilor.
• Din punct de vedere economic, Sfântu Gheorghe prezintă importanță prin faptul că aici se obțin cele mai mari cantități de stuf din țară.