Comuna Sfântu Gheorghe din județul Tulcea este plasată în Delta Dunării, pe un tărâm în care descoperirile arheologice efectuate în jurul anilor 1950 ne spun că primele populații au lăsat urme de locuire care datează de acum 120.000 de ani. Tot arheologilor ne spun că au descoperit aici vestigii ale culturilor Hamangia și Gumelnița.
Istoria locului ne arată că brațul Sfântu Gheorghe era un loc de întâlnire pentru comercianții care veneau de la Malcoci, pe brațul Dunăvăț, Razelm spre Histria.
Revenind la zilele noastre, comuna Sfântu Gheorghe este atestat documentar în secolul al XIV-lea. În acele vremuri, genovezii se ocupau de comerțul peștelui capturat în apele Dunării. Aceștia numeau localitatea noastră “San-Georgio”, după cum arată harta unui genovez, Visconti.
Peștele colectat din Dunăre a servit și ca bir pentru Porțile Otomane pe vremea domnitorului Mircea cel Bătrân. Istoria spune că în jurul anului 1417, Mahomed I era stăpân peste Dobrogea (cu câteva excepții).
Comuna Sfântu Gheorghe este populat, în mare parte, de haholi, ruși-lipoveni, de origine ucraineană. Populațiile slave au colonizat această zonă începând cu prima decadă din secolul al XVIII-lea, când are loc bătălia de la Potlava. Următoarea perioadă importantă pentru istoria locală este anul 1775, când cazacii zaporojeni din vremea Ecaterinei a II-a au găsit un loc de refugiu și o zonă în care se pot dezvolta.
În 1810, în această mică localitate s-au stabilit și români sosiți din Transilvania. Încă de atunci, principala ocupație în sat era pescuitul. Până în 1862, a fost o singură cherhana în sat, unde toată producția de pește era colectată și distribuită la Galați. În 1862, locuitorii comunei au construit alte 2 cherhanale, adăugând și Grecia pe lista destințiilor către care era trimis peștele.
În 1879 este înființat primul Oficiu poștal în Sfântu Gheorghe (pentru poșta ușoară). Scrisorile circulau cu trăsurile către și de la Sulina, o dată pe săptămână. După 1900, poșta va fi transportată pe Dunăre, cu bărci sau șalupe. Telefonul a apărut în 1894, iar telegraful în 1892.
De-a lungul timpului, Sfântu Gheorghe a purtat mai multe nume: Katarlez (dat de un pașa venit în vizită), San-Georgio (nume dat de genovezi) și Sfătoi Igor.
Victor Crăsescu (1848 – 1918, doctor) scria despre Sfântu Gheorghe: “Tot satul era o pescărie al cărei stăpân era Iani Melanos. Așezarea avea forma unui dreptunghi, cu străzi drepte, largi, plantate pe margine cu arini. Casele erau toate, deopotrivă, înalte, simple și curate; peste tot domneau ordinea și înfrățirea. Se remarca luxul femeilor din sat. La marginea țării s-ar crede că ai de-a facut cu sălbatici, dar nu este așa. Prin Sulina, femeile își comandau îmbrăcămintea în străinătate”.
Primele biserici au fost construite în 1820 și 1896. Ambele biserici au fost refăcute, după ce au fost distruse de incendii. Prima școală este construită în 1904.
În 1942 apare prima stație meteo, iar în 1946, Căminul cultural “Ștefan cel Mare” este construit, iar 1950 a început construcția actualului sediu al Căminului cultural, dat în folosință în 1955 sub numele “Clubul Pescarilor”. Locuitorii spun că aici rulau filme de 4 ori pe săptămână (obicei păstrat până în 1989).
Între 1970 – 1980, Sfântu Gheorghe era gazda evenimentelor culturale și tabere de creație. Precursorii festivalurilor organizate acum, în frunte cu ANONIMUL.
Festivalul de film ANONIMUL are prima ediție pe 17 august 2004, în Sfântu Gheorghe. Atunci este construită și clădirea cu cele 3 săli de cinema (cunoscută azi ca Entertainment Center din cadrul resortului nostru, Green Village 4*).
Te așteptăm în resort să povestim despre istoria comunei Sfântu Gheorghe și despre primele zile ale resortului.
