Poate una dintre cele mai distinctive caracteristici ale caselor din Sfântu Gheorghe și din Delta Dunării este acoperișul din stuf. Recoltarea stufului era o ocupație foarte răspândită printre oamenii Deltei. Azi, foarte puțini locuitori ai comunei Sfântu Gheorghe duc mai departe această tradiție.

Delta Dunării este acoperită de o suprafață de aproximativ 175.000 ha de stuf. Această resursă a fost folosită de către oameni de mii de ani ca furaj, pentru creșterea animalelor, în construcții sau pentru decorațiunile interioare.

Sătenii foloseau stuful verde pentru hrana vacilor și oilor. Acesta era tăiat cu o unealtă asemănătoare secerei, numită târpan. În gospodărie, stuful era folosit și la gătit (împreună cu lemnele, pentru menținerea focului) sau la acoperirea acareturilor sau gardului. Stuful este și un bun izolant termic și fonic, folosit adesea în construcții. La Green Village 4* Resort, aproape toate casele poartă un acoperiș de stuf, lucrat în stil tradițional. Există două metode de construire a acoperișurilor din stuf: metoda rusească și metoda nemțească.

Acoperișul de stuf este foarte rezistent la vânturile puternice, timpul de montare este foarte mic, tehnica de realizare este simplă (acesta se prinde de o structură de lemn) și este în sine un bun izolant pentru apă. Grosimea unui acoperiș de stuf este, în mod uzual, de 30 de cm, folosind trestii de stuf de 2, 2.5 m lungime. 

Un acoperiș de stuf are o durată de viață de până la 20 de ani (în relație directă cu unghiul de înclinare al construcției). Lucrările de întreținere constau în “baterea stufului” sau “pieptănarea” acestuia, o dată la câțiva ani de la montarea acestuia. Bătaia stufului este, de fapt, tăierea marginilor expuse intemperiilor. Prin acest proces, se pierd aproximativ 2 – 2.5 cm din lungimea acoperișului. Procesul are și un rol estetic, eliminând vârfurile înnegrite și degradate.

Acoperișurile sau învelitorile de stuf funcționează ca un excelent izolant, funcționând ca o barieră termică în toate sezoanele (împotriva căldurii vara și a frigului iarna). 

În 1950, stuful a început să fie recoltat la nivel industrial în toată Delta. Atunci a fost înființată o întreprindere specializată. Stuful din Delta Dunării poate fi recoltat din 2 tipuri de terenuri: terenurile în regim liber de inundație și terenurile în regim hidrologic dirijat.

  • Recoltarea stufului de pe terenurile în regimul liber de inundație este condiționată de existența unor canale de acces și construirea unor platforme pentru depozitarea stufului. Stuful este recoltat între lunile noiembrie – martie, manual sau industrial, cu ajutorul unor mașinării dispuse pe șine, plasate în zone uscate sau foarte puțin inundate. 
  • Recoltarea stufului de pe terenurile în regim hidrologic dirijat necesită o serie de lucrări mai ample: îndiguirea suprafețelor de pe care stuful va fi recoltat, amenajarea zonei pentru facilitarea transportului cu barca, desecarea parțială și amplasarea platformelor pentru depozitare.

Industrial, stuful era folosit și pentru prelucrarea celulozei și, implicit, a hârtiei de scris.

Stuful nerecoltat ajunge în apă şi putrezeşte, facilitând înmulţirea algelor şi scăderea dramatică a oxigenului din apă. De aceea, localnicii obișnuiesc să ardă suprafețele de stuf rămas.

Zonele cele mai bogate cu stuf din Delta Dunării sunt: Canalul Sulina (Partizani – Crișan), Canalul Sf. Gheorghe (Mahmudia – Dunăvăț).

Te invităm în Delta Dunării să-ți povestim despre tradițiile locale, și, mai ales, să testezi avantajele oferite de un acoperiș de stuf, acoperiș care îmbracă vilele și bungalow-urile din tot resortul.