Delta Dunării este zona cu cele mai multe etnii prezente din toată România. De sărbători, această diversitate este vizibilă în special din punctul de vedere al tradițiilor respectate de fiecare casă. Sărbătoarea de Crăciun este o adevărată plăcere în Delta Dunării!
În special în anii în care ninsoarea își făcea prezența, sărbătorile de iarnă erau cu adevărat speciale. Ninsoarea care acoperea ochiurile de apă dimprejurul Dunării, stuful acoperit de omăt și lebedele de iarnă care dădeau târcoale făceau ca acele zile să fie cu adevărat memorabile!
În acest articol am strâns câteva dintre tradițiile specifice sărbătorii de Crăciun în Delta Dunării și în Dobrogea.
Vecera
Vecera se sărbătorește în ajunul Crăciunului pe stil vechi, pe 6 ianuarie. Obiceiul este adus de cazacii din Ucraina. Vecera înseamnă “cină”.
Haholii din Sfântu Gheorghe, de vecera, obișnuiesc să ia un colac și să meargă la rude. Tradiția cere ca “rudele mai mici” să-și ceară iertare de la “rudele mai mari” (copii de la părinți, nepoții de la bunici) pentru toate greșelile de peste an (cele cunoscute și cele necunoscute de ei), iar gazda îi primește cu o porție de “cuchia”, pregătită cu grîu dulce, mac și nuci pisate, “ozvar, o băutură reprezentativă a ucrainenilor reprezentând un compot de prune uscate și afumate în care se adaugă și alte fructe, “pirijecichii” cu “proboi” (o plăcintă cu umplută cu placentă de morun), “pirijecichii” umplute cu varză murată sau cartofi sau pirijecichii” cu “vezeca” (șira spinării de la sturion). “Pirijecichii cu proboi sau vezeca” sunt specialități locale. Oaspeții sunt invitați la masă, sunt iertați de către gazde și sunt așteptați la ospăț și a doua zi.
Melanca
În apropiere de Anul Nou pe rit vechi, în seara de 13 ianuarie, haholii din Sfântu Gheorghe merg cu “Melanca”. Tinerii din localitate își atribuie diferite roluri și costumații: cazac, mireasă, evreu, țigan și alai (un grup de băieți și fete care au la ei “bice” din care pocnesc, “buhai” – o tobă care are scoasă pe mijloc o coadă din par de cal și care stropită cu zeamă de varză murată scoate un sunet puternic, clopoțeii folosiți la ornarea cailor), pornesc să ureze din casă în casă.
Pusivaiul sau semănatul
Este un alt obicei practicat de Anul Nou, dimineața, de această dată. Copiii merg cu “pusivaiul” din casă în casă și aruncă cu mei, grâu, orez și ovăz în gospodărie și în grajdul animalelor. Această practică este însoțită de urări de sănătate, belșug și bunăstare. După ce urează gazdele, copiii sunt invitați la masă și sunt serviți cu preparate tradiționale.
Moșoiul
Este obicei păstrat în special în localitatea Luncavița. Moșoiul presupune ca localnicii să poarte măști când umblă la colindat prin sat. În Dăieni-Turcoaia, colindătorii umblă cu iapa. Măștile de moșoi sunt pregătite din tărtăcuțe și sunt înfrumusețate cu diferite obiecte decorative. În prezent, în Luncavița sunt organizate defilări ale moșoilor, parte dintre ele reprezentând lunile anului.
Oleleu
Este un obicei practicat în seara Ajunului de Crăciun de grupuri de flăcăi care bat cu tălăngile în pământ fiind așezați în cerc sau semicerc în fața casei sau porții simbolizând protejarea gospodăriei de spiritele rele. Obiceiul se mai practică în zona Măcinului.
Pregătirea colacilor
În perioada Crăciunului, în gospodăriile din Delta Dunării, sunt pregătite diverse tipuri de colaci sau “pâinici”. Unul dintre ele este Crăciunelul, un preparat în formă de 8, pe care localnicii îl agățau la icoană sau în casă, în cui, până de Bobotează. Deasemenea, în unele case, sunt pregătite ”turtele Maicii Domnului” și ”pelincile lui Isus”.
